Suntem efemeri, cu totii stim, dar nimeni nu se gandeste si nu constientizeaza cu adevarat. Nu ne privim pe noi insine ca pe niste fiinte trecatoare, ca o mica parte din univers, pentru fiecare egoul propriu este cel mai important. Putini sunt cei care stiu ca suntem doar o contributie intr-un microcosmos, ca de fapt, noi suntem furnicile care se feresc de pasii grabiti ai societatii. Putini, dar semnificativi. Nu gandim prezentul ca fiind un viitor trecut, ci ca pe un moment continuu, ne asteptam sa pasim iarasi si iarasi peste aceeasi scara, sa depasim aceleasi momente, desigur, de fiecare data fiindu-ne din ce in ce mai usor. Gandim viitorul ca pe un prezent mult imbunatatit, fara pic de realism si fara sa ne pese prea mult de ceea ce se intampla in jurul nostru.
Alvin Toffler, un futurolog americat binecunoscut, a privit adevarul asa cum este el, in stare pura, si-a ascultat constiinta fara pic de subiectivism si a scris cu talent si pasiune din ceea ce stia. Am inceput de curand una dintre cartile sale ,,Al Treilea Val", o carte care m-a captivat inca de la inceput. Mentinoz ca aceasta carte a fost scrisa in 1980, iar acesta este alt motiv care m-a atras intr-un mod surprinzator.
Sa incerc sa transpun, dar trebuie sa recunosc, in cartea sa cuvintele pur si simplu zboara, frazele sunt toate un inteles, pe cand eu, intr-un simplu rezumat, am cuvinte grele si mi-e greu sa cuprind chiar si o mica parte din carte.
Toffler ne picura initial cate putin din istorie. Primul val, al doilea val, cati si cate stiti despre aceste mari evenimente istorice? Sa incerc sa desprind cate ceva din ce a scris autorul. Primul val, care a durat cateva mii de ani, este datorat inventiei agriculturii. Al doilea val, care a durat doar cateva sute de ani (3 sute de ani), se pare ca in ciuda unui timp mai restrans, a intrecut amplituninea celui dintai. Si daca au fost cele doua, autorul ne introduce cel de-al Treilea Val, unul care va fi adus atunci un numar indescifrabil de schimari, cel care va fi schimbat lumea intr-una cu totul si cu totul diferita. Iar daca autorul se regaseste printre "copiii urmatoarei transformari", atunci, cine suntem noi? Sa fim o parte din aceasta declansare? Sa fim cei care au contribuit, sau doar cobaii care sunt dusi de un curent de neoprit? In ciuda initierii noastre in cel de-al Treilea Val "in fata omenirii sta un salt cuantic inaite", autorul ne ingheata entuziasmul cu realismul sau ireprosabil. Citind acum, avand in vedere ca aceasta carte a fost scrisa acum 31 de ani, nu pot decat sa urmaresc ca un miop ce abia si-a gasit ochelari, dupa o viata de privit in ceata. Toffler ne vorbeste despre familiile ce aveau sa se schimbe, familii ce acum sunt conform previziunilor lui, tulburarile economice, pe care le resimtim cu totii, o viata pe care majoritatea o ducem. Autorul ne dezvaluie ca daca cel de-al doilea val ne-a adus masini de scris, cel de-al Treilea va schimba scolile. Care este realitatea? Acum, in multe scoli fiecare copil, elev, student sta cu notebook-ul respectiv laptopul in brate, notand pe ici pe colo in timp ce converseaza pe YM! cu prietenii. Si daca acum cativa ani erau constiinciosi, acum e-referate este unul dintre cele mai populare site-uri. Ce am alege daca am avea de extras ce e util si ce nu e? Am putea renunta la demersurile exploziei tehnologiei? Caci, daca e asa, al Doilea Val priveste industrializarea. Am putea trai batand pasul pe loc, fara sa fi facut acest pas aproape cosmic pentru Primul Val? Sa va intreb cum va vedeti peste 31 de ani? Ce ar putea aduce mintea omului, minte autodistructiva, care gaseste noul in fiecare pas? Sau cum vor fi viitori noi, viitorii studenti de 20 de ani peste alti 31 de ani?
Cu o sinceritate maxima, privind in jurul meu, in timp ce cu un ochi privesc in trecut si pe celalalt il tin fixat aici, in prezentul meu continuu si de neoprit, mi-e frica sa-mi misc ochii catre un viitor explozibil, atomic si intru totul diferit de ceea ce am aici. Mi-e teama sa fiu altcineva decat cine sunt eu, o persoana fixata in prezentul miscator cu putin trecut in urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu