Suntem efemeri, suntem ignoranti. Nu mai suntem noi, tot ce e original a fost de mult descoperit iar noi, noi nu facem nimic… Ba da, stim sa ne plangem, pentru ca nimeni nu ne sustine, nu ne putem bizui pe societate si tot ce tine de ea. Suntem un vesnic strigat de ajutor.
Uneori ne ridicam plini de forta sa facem ceva mai mult decat ceilalti, vrem sa invingem ceea ce pe altii ii inspaimanta, vrem sa schimbam si sa imbunatatim lucrurile. Vrem sa fim ACEI oamenii, nu doar oamenii. Sa ne simtim bine ca am contribuit la refacerea lumii, ca am ajutat si ca ne-am depasit conditia.
Alteori ne este teama : de esec, de respingere sau poate de noi insine. Da, mai degraba noi suntem cei a caror autosugestie ne inspaimanta si ne trage inapoi. Noi suntem plusul si minusul… Doar noi putem decide daca vrem sa scadem sa crestem, daca vrem sa plangem sau sa zambim, sau sa ii facem pe ceilalti sa zambeasca.
Tu ce ai decis ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu