Schimbare

Suntem efemeri, suntem ignoranti. Nu mai suntem noi, tot ce e original a fost de mult descoperit iar noi, noi nu facem nimic… Ba da, stim sa ne plangem, pentru ca nimeni nu ne sustine, nu ne putem bizui pe societate si tot ce tine de ea. Suntem un vesnic strigat de ajutor.

Uneori ne ridicam plini de forta sa facem ceva mai mult decat ceilalti, vrem sa invingem ceea ce pe altii ii inspaimanta, vrem sa schimbam si sa imbunatatim lucrurile. Vrem sa fim ACEI oamenii, nu doar oamenii. Sa ne simtim bine ca am contribuit la refacerea lumii, ca am ajutat si ca ne-am depasit conditia.


Alteori ne este teama : de esec, de respingere sau poate de noi insine. Da, mai degraba noi suntem cei a caror autosugestie ne inspaimanta si ne trage inapoi. Noi suntem plusul si minusul… Doar noi putem decide daca vrem sa scadem sa crestem, daca vrem sa plangem sau sa zambim, sau sa ii facem pe ceilalti sa zambeasca.

Tu ce ai decis ?

Avem nevoie de ajutor pentru a reusi!!!!

Friedrich Nietzsche (citate)

Suntem adesea judecaţi pentru virtuţile noastre.

Pentru mine nimic nu e mai de preţ şi mai rar ca cinstea.


Viaţa înseamnă a transforma constant în lumină şi flacără tot ceea ce suntem şi tot ce întâlnim.

Biserica a pus dintotdeauna accentul pe eradicare (a senzualităţii, a mândriei, a setei de putere, setei de câştig, setei de răzbunare), dar a ataca pasiunile la rădăcină înseamnă a ataca viaţa la rădăcină: practica bisericii e ostilă vieţii. Acelaşi mijloc: castrare, eradicare, e ales instinctiv în lupta cu o poftă de către cei prea lipsiţi de voinţă, prea degeneraţi pentru a-şi putea impune o măsură în aceasta, de acele naturi având nevoie de o trappe, metaforic vorbind (şi nemetaforic), de o irevocabilă declaraţie oarecare de duşmănie, de o prăpastie între ei şi pasiune. Mijloacele radicale le sunt indispensabile doar degeneraţilor; slăbiciunea voinţei, mai precis incapacitatea de a nu reacţiona la un stimul, nu e ea însăşi decât o altă formă de degenerare.

În fiecare om autentic e ascuns un copil... acest copil în om este creatorul nemuritor dintr-însul.


Cei buni se pleacă, se dau, inimile lor repetă şi mintea lor se supune; dar acela ce se supune nu se pricepe nici pe sine.

A ameliora stilul înseamnă a ameliora ideea, şi nimic altceva.


Dar acela s-a descoperit pe sine însuşi, care spune acesta este "binele" meu şi "răul" meu.