Stapanii pamantului

Daca va intrebati daca doar in ziua de astazi politicienii sunt cei ce ne stapanesc, raspunsul este nu. Nu doar acum suntem condamnati si supusi de cei care au mult mai multe resurse decat noi, nu doar astazi cei ce detin actiuni sunt la putere si pot schimba legi, se pot impune in fata noastra fara sa fim de acord, fara sa le permintem in ciuda democratiei, sau mai bine zis, pseudo-democratie.

In schimb, inainte, populatia era mult mai greu de controlat. Inainte de cel de-al Doilea Val singurul mod de verificare era prin transportul cu caii. Asadar, era destul de dificil de ajuns in unele locatii si deci s-a pus problema tehnologizarii. Politologul S.E. Finer spunea

Regii si principii detineau puterea pe bucatele si in stropi

. Acest fapt se datora din acest motiv, si anume distanta. Alvin Toffler ne spune si el ca chiar si cei mai importanti imparati stapaneau peste

un mozaic de mici comunitati

, de altfel, fiecare avand o guvernare locala.

Asadar, civiliziatia a prins contur. Au inceput schimbarile. Cel de-al Doilea Val a adus multe odata cu venirea sa. Oamenii au fost socati la inceput, dupa care s-au obisnuit si au tot asteptat schimbarile sa-si urmeze cursul. Familia s-a schimbat, tehnologia a explodat, dar, totodata, oamenii au devenit mai rai, mai egoisti si fara simtul eticii.

Generatiile care au urmat si-au spus si ele cuvantul. Excesele, lacomia si libertatea abundenta au facut din vechea societate un haos total. Si acum ne intrebam. Nu cu asta ne tot confruntam de ani de zile, dar desigur intr-o forma mult mai evoluata?

Pasi catre un univers codat

In fiecare zi ne confruntam cu activitati de nesolutionat, coduri de nedescifrat. Fiecare dintre noi este un cod, toti plutim in propria unicitate si ne confruntam cu diferente pe care de cele mai multe ori nu le intelegem. Cu toate acestea, oamenii de stiinta au analizat fiinta umana si au gasit aceste diferente cheia catre succes, catre dezvoltare. Alvin Toffler a descris anumite principii de dezvoltare in cadrul celui De-al Doilea Val: standardizarea, specializarea, sincronizarea, concentrarea, maximizarea, centralizarea.

In cadrul standardizarii, Theodore Vali a fost cel carea a revolutionat ideea dirijarii standardizate care a dus la dezvoltarea serviciului postal. Frederick Winslow Taylor era de parere ca ,, munca oate fi facuta stiintific standardizand fazele care reveneau fiecarui muncitor". Acesta considera ca fiecare operatie are un mod optim si un timp prescris in care sa fie executata. F. W. Taylor a devenit autoritatea mondiala suprema in materie de management.

Specializarea este strans legata de divizia muncii. Autorul a dat exemplu fabricarea acului din cartea lui Adam Smith. Am sa dezvolt subiectul, intrucat am citit Bogatia Natiunilor. In exemplul acelor cu gamalie este clar scoasa in evidenta diviziunea muncii dintr-o manufactura dezvoltata. Autorul presupune ca daca un muncitor neinvatat cu aceasta meserie, asadar neobisnuit cu mecanismele utilizate pentru aceasta, ar trebui sa sa straduiasca din rasputeri pentru a face un ac pe zi. Pe de alte parte, intr-o firma puternica, pentru confectionarea unui ac sunt necesare 18 operatiuni distincte, asadar, 18 angajati cu calitati, cunostinte si abilitati diferite. Autorul da iarasi un exemplu, in care intr-o manufactura erau doar 10 oameni, deci fiecare dintre ei erau nevoiti sa faca doua sau trei operatiuni. Acesta precizeaza ca cei 10 oameni produceau 48 de mii de ace pe zi. Daca este sa facem o comparatie intre un singur om si cei 10 vom vedea o diferenta clara datorata diviziunii muncii: ,,Ceea ce face un singur om intr-o stare primitiva a societatii reprezinta munca multora intr-o stare mai avansata.”

Sincronizarea a introdus punctualitatea, initial in comunitatile agricole. Daca este sa ne intrebam, nu realizam cum punctualitatea nu era un factor de baza, intrucat in zilele de astazi este, cred, cel mai important factor in viata de zi cu zi.

O alta etapa intru totul esentiala este concentrarea. Lenin dorea ,, transformarea tuturor cetatenilor in muncitori si salariati ai unui sindicat unic urias- intregul stat;"

Ulterior maximizarea a implicat intregul personal al companiilor. Un exemplu optim ar fi in cadrul firmei Matsushita Electric din Japonia. Zilnic, muncitorii si directorii din cadrul acestei companii cantau in cor:,,Facand totul pentru a promova productia,/ Expediind produsele noastre pe glob,/ Incontinuu si la infinit,/ Ca apa care tisneste dintr-o fantana./Creste, industrie, creste, creste!/ Armonie si sinceritate!/ Matsushita Electric!/"

De asemenea, cel de-al VI-lea factor este centralizarea. Asadar, personalul a fost impartit in activitati ,, de exploatare" si ,, de conducere". Zilnic erau efectuate rapoarte referitoare la activitatile din cadrul firmei desfasurate in anumite perioade.

Asadar, acesti factori in regasim si astazi, nici macar nu ne putem gandi la companie fara divizia muncii, la asociati sau angajati mai putin punctuali, lipsa de punctualitate ducand la penalizari. Fiecare cod, fiecare individ aduce o data cu propria persoana idei noi, poate si noi factori de neimaginat in zilele de astazi, mergand catre o lume cu totul diferita.

"Increzatori, se asteapta ca viitorul sa continue prezentul"

Suntem efemeri, cu totii stim, dar nimeni nu se gandeste si nu constientizeaza cu adevarat. Nu ne privim pe noi insine ca pe niste fiinte trecatoare, ca o mica parte din univers, pentru fiecare egoul propriu este cel mai important. Putini sunt cei care stiu ca suntem doar o contributie intr-un microcosmos, ca de fapt, noi suntem furnicile care se feresc de pasii grabiti ai societatii. Putini, dar semnificativi. Nu gandim prezentul ca fiind un viitor trecut, ci ca pe un moment continuu, ne asteptam sa pasim iarasi si iarasi peste aceeasi scara, sa depasim aceleasi momente, desigur, de fiecare data fiindu-ne din ce in ce mai usor. Gandim viitorul ca pe un prezent mult imbunatatit, fara pic de realism si fara sa ne pese prea mult de ceea ce se intampla in jurul nostru.

Alvin Toffler, un futurolog americat binecunoscut, a privit adevarul asa cum este el, in stare pura, si-a ascultat constiinta fara pic de subiectivism si a scris cu talent si pasiune din ceea ce stia. Am inceput de curand una dintre cartile sale ,,Al Treilea Val", o carte care m-a captivat inca de la inceput. Mentinoz ca aceasta carte a fost scrisa in 1980, iar acesta este alt motiv care m-a atras intr-un mod surprinzator.

Sa incerc sa transpun, dar trebuie sa recunosc, in cartea sa cuvintele pur si simplu zboara, frazele sunt toate un inteles, pe cand eu, intr-un simplu rezumat, am cuvinte grele si mi-e greu sa cuprind chiar si o mica parte din carte.

Toffler ne picura initial cate putin din istorie. Primul val, al doilea val, cati si cate stiti despre aceste mari evenimente istorice? Sa incerc sa desprind cate ceva din ce a scris autorul. Primul val, care a durat cateva mii de ani, este datorat inventiei agriculturii. Al doilea val, care a durat doar cateva sute de ani (3 sute de ani), se pare ca in ciuda unui timp mai restrans, a intrecut amplituninea celui dintai. Si daca au fost cele doua, autorul ne introduce cel de-al Treilea Val, unul care va fi adus atunci un numar indescifrabil de schimari, cel care va fi schimbat lumea intr-una cu totul si cu totul diferita. Iar daca autorul se regaseste printre "copiii urmatoarei transformari", atunci, cine suntem noi? Sa fim o parte din aceasta declansare? Sa fim cei care au contribuit, sau doar cobaii care sunt dusi de un curent de neoprit? In ciuda initierii noastre in cel de-al Treilea Val "in fata omenirii sta un salt cuantic inaite", autorul ne ingheata entuziasmul cu realismul sau ireprosabil. Citind acum, avand in vedere ca aceasta carte a fost scrisa acum 31 de ani, nu pot decat sa urmaresc ca un miop ce abia si-a gasit ochelari, dupa o viata de privit in ceata. Toffler ne vorbeste despre familiile ce aveau sa se schimbe, familii ce acum sunt conform previziunilor lui, tulburarile economice, pe care le resimtim cu totii, o viata pe care majoritatea o ducem. Autorul ne dezvaluie ca daca cel de-al doilea val ne-a adus masini de scris, cel de-al Treilea va schimba scolile. Care este realitatea? Acum, in multe scoli fiecare copil, elev, student sta cu notebook-ul respectiv laptopul in brate, notand pe ici pe colo in timp ce converseaza pe YM! cu prietenii. Si daca acum cativa ani erau constiinciosi, acum e-referate este unul dintre cele mai populare site-uri. Ce am alege daca am avea de extras ce e util si ce nu e? Am putea renunta la demersurile exploziei tehnologiei? Caci, daca e asa, al Doilea Val priveste industrializarea. Am putea trai batand pasul pe loc, fara sa fi facut acest pas aproape cosmic pentru Primul Val? Sa va intreb cum va vedeti peste 31 de ani? Ce ar putea aduce mintea omului, minte autodistructiva, care gaseste noul in fiecare pas? Sau cum vor fi viitori noi, viitorii studenti de 20 de ani peste alti 31 de ani?

Cu o sinceritate maxima, privind in jurul meu, in timp ce cu un ochi privesc in trecut si pe celalalt il tin fixat aici, in prezentul meu continuu si de neoprit, mi-e frica sa-mi misc ochii catre un viitor explozibil, atomic si intru totul diferit de ceea ce am aici. Mi-e teama sa fiu altcineva decat cine sunt eu, o persoana fixata in prezentul miscator cu putin trecut in urma.